Macarons

Aceste mici fursecuri sunt cunoscute în întreaga lume, nu mai au nevoie de prezentare, ele regăsindu-se în orice vitrină care se respectă. De la forma perfect rotundă, clasică pe care o cunoaștem toți, ei îmbracă divesre forme: inimioare, ursuleți, floricele, oameni de zăpadă etc.

Principalele caracteristici ale acestui desert sunt rafinamentul și eleganta.

Dacă la început doar nobilii se bucurau de aceste delicii, în zilele noastre…

Ne putem răsfăța cu aceste fursecuri minunate.

Istoria lor nu începe în Franța, ci undeva în Siria, în timpul Renașterii, când această țară era unul dintre cei mai mari exploratori de migdale din lume. După căderea Constantinopolului, migdalele din Siria au fost exportate către Europa, ele ajungând și în Italia unde și-au găsit un loc de cinste. Maccarone sau maccherone sunt termenii italienești de la care derivă denumirea actuală de macaron.

Migdalele au ajuns apoi în Franța prin intermediul Caterinei di Medici, regina a Franței între anii 1547-1559 și soție a regelui Henri al ÎI-lea. Caterinei de Medici i se recunoaște meritul de a fi importat în Franța mai multe preparate de origine italiană, iar tehnică de preparare a fursecurilor macaron ar fi învățat-o chiar de la tatăl ei, Lorenzo di Medici.

De aceste fursecuri minunate s-au bucurat mult timp doar nobilii, ele devenind o obișnuință la curtea regală. După Revoluția Franceză, fursecurile mult râvnite au fost accesibile și oamenilor de rând, ele raspandindu-se în mai multe orașe din Franța.

O celebră poveste rămasă în istorie ne dezvăluie cum două călugărițe au început să pregătească și să vândă macarons pentru a putea supraviețui. Pe lângă câștigarea existenței ele s-au bucurat și de faima, rămânând în istorie ca “Surorile Macarons” din Nancy.

La început aceste fursecuri se vindeau fără umplutură, doar cochiliile goale. 1890 este anul în care aceste fursecuri capătă o nouă formă, cea pe care o cunoaștem în ziua de azi și anume două cochilii lipite cu cremă. Ideea îi apartine lui Pierre Desfontaines, nepotul lui Louis Ernest Laduree, el folosește crema ganache pentru a lipi câte două cochilii. Laduree rămâne în istorie că locul în care s-au născut fursecurile macaron în formă pe care o cunoaștem și pe care o vedem în toate vitrinele.

Pierre Herme nu mai are nevoie de prezentare, el a perfecționat și a ridicat la nivel de artă tot ce înseamnă macarons în momentul de față. El a lucrat la Casa Laduree, viziunea lui pentru macarons l-a determinat să-și deschidă propriul brand, iar acest lucru s-a întâmplat abia în anul 1998, în Tokyo. Contractul pe care îl avusese cu Casa Laduree nu i-a permis inițial să deschidă o cofetărie în Franța, tocmai de aceea acest lucru s-a întâmplat pe alt continent, abia în anul 2002 a reușit să deshidă și la Paris. Un geniu al cofetăriei, Pierre Herme, va rămâne o figură importantă în lumea patiseriei! Ziua de 20 martie rămâne ziua în care macarons sunt sărbătoriți în întreagă lume.